E timpul!

E timpul!

       Insesizabil de rapid, încărcat cu amintiri, speranţe şi regrete, inamic al incertitudinii, dar şi al grabei. El este timpul- văzut prin prisma ochilor mei- Iar eu sunt una din "victimele" lui.

        El m-a lăsat să clădesc propriile-mi bariere, el mi-a întipărit în minte "Mai bine nu..", el m-a împins orbeşte de-atâtea ori. El? Nu, doar EU!

       Acum? Am învăţat că trece fără a da de veste, că cerne-n urma-i lecţii şi răspunsuri, că lasă răni adânci, uneori goluri.. uneori amintiri rămase într-un colţ, ce, odată aduse, vindecă ori alină.

       E timpul! E timpul SĂ SPUNEM şi SĂ FACEM ce simţim! E timpul SĂ IERTAM, SĂ DARUIM, SĂ IUBIM! E timpul SĂ VREM, SĂ CREDEM, SĂ RISCĂM! E timpul SĂ NE BUCURĂM  de tot ce-i bun şi ne-nconjoară, SĂ MULŢUMIM necontenit!

         E timpul!..